Care este sensul cuvântului „sex”?
De-a lungul timpului, oamenii au folosit cuvântul „sex” pentru a se referi la procreere, recreere sau gen. Practic, „sexul” este un proces care combină materialul genetic de la mai mult de un individ dar, nu înseamnă procreere în sine, deoarece înmulțirea nu este întotdeauna consecința sexului (care nu are ca scop principal doar reproducerea și nu este neapărat necesar pentru reproducere). Mai mult, actul combinării materialului genetic poate fi considerat exact opusul reproducerii, fiindcă implică „alăturarea” materialului genetic a două celule parentale (gameți) pentru a forma o nouă celulă (zigot). După combinarea materialului genetic, orice zigot rezultat va conține de două ori mai mulți cromozomi decât părinții săi.
Cu siguranță, singurul scop al sexului nu putea fi doar producerea de urmași. Cel mai mare avantaj al sexului ar fi oferirea unei variații, asupra căreia va acționa, la un moment dat, selecția naturală. Deci, sexul este un mijloc de a crește variația descendenței.
August Weismann (Biolog german specializat în biologia evolutivă)
Reproducerea asexuală vs reproducerea sexuală
Pe suprafața Terrei există două tipuri fundamentale de organisme: asexuale și sexuale. În ceea ce privește organismele asexuale, acestea au nevoie de un singur părinte, deoarece celulele lor se divid prin fisiune, înmugurire sau regenerare, proces ce duce la reproducere vegetativă, fragmentare și formare de spori. Gameții nu pot fuziona și, în plus, aceștia pot consta în întregul corp al părintelui, un fragment din acesta sau o singură celulă somatică. Reproducerea este finalizată într-o perioadă foarte scurtă și poate să ducă la doi sau mai mulți descendenți. De obicei, organismele care folosesc înmulțirea asexuală sunt cele inferioare, mai puțin dezvoltate, cum ar fi plantele păianjen (Chlorophytum comosum), meduzele (Cnidaria), stelele de mare (Asteroidea) etc.
Așadar, reproducerea asexuală este potrivită pentru organismele care nu sunt capabile șă se deplaseze pentru a-și găsi un partener. Iar, din cauza faptului că nu duce la variații mari între organisme, grupuri întregi pot fi eliminate din cauza unor boli sau în urma unor simple schimbări de mediu.
Pe de altă parte, atunci când vine vorba despre reproducerea sexuală, se consideră două tipuri: fertilizarea și conjugarea. Pentru a nu supraaglomera celula, majoritatea speciilor produc gameți haploizi. Procesul de producere a gameților haploizi care, în cele din urmă, fuzionează pentru a forma zigoți diploizi este cunoscut sub numele de „meioză”. În timpul meiozei, o celulă-mamă se divide de două ori pentru a forma patru celule fiice. Aceste patru celule fiice au doar jumătate din numărul de cromozomi ai celulei-mamă (haploide) și duc la formarea de gameți.
Mai mult, finalizarea procesului poate dura până la câteva luni, iar rezultatul va consta în unul sau mai mulți urmași. Organismele care apelează la acest tip de reproducere sunt nevertebratele superioare și toate vertebratele, fiindcă nu este adecvată speciilor care sunt izolate sau blocate într-un singur punct.
Întreg procesul permite și favorizează variația, care este elementul fundamental al evoluției. Prin urmare, se creează specii care se pot adapta la medii noi și care dezvoltă rezistență împotriva bolilor. Dar, această desfășurare necesită o cantitate de energie semnificativă din partea fiecărui organism pentru a găsi un partener.