Voi, 𝗣ă𝗽𝘂ș𝗮𝗿𝗶 𝗮𝗶 𝗟𝘂𝗺𝗶𝗶, ce vă-mbrăcați în frac,
Și stați cu-arătătorul întins spre 𝗹𝗶𝗹𝗶𝗮𝗰,
Când v-ați urcat pe scenă, pe cine-ați întrebat,
Dacă-i dispus să vadă spectacol de rahat?
Azi ați ucis tradiții și tot ce ne-nconjoară
Și nu lăsați pe nimeni de cancer să mai moară,
De diabet, ciroză, sau moarte naturală,
Și-ncet o să ucideți și viața socială.
Voi, 𝗣ă𝗽𝘂ș𝗮𝗿𝗶 𝗮𝗶 𝗟𝘂𝗺𝗶𝗶, ce n-aveți Dumnezeu,
V-ați pus pe umeri coama furată de la leu,
Dar sângele albastru voi nu-l aveți în vene,
Și coama de v-o tundem, voi deveniți hiene.
V-ascundeți după deget, pretindeți c-ajutați,
Apoi fără regrete, voi viața ne-o furați,
Ne-ați pus în colivii cu ușile-ncuiate,
Și ne-am întors cu toții la stadiul de primate.
Voi, 𝗣ă𝗽𝘂ș𝗮𝗿𝗶 𝗮𝗶 𝗟𝘂𝗺𝗶𝗶, ce stați pe după uși,
Ne-ați pus la gură mască și-n suflete mănuși,
Cu o seringă-n vene ne-ați injectat și teama
Și-n brațe ne e frică să ne mai strângem mama.
Azi suntem obosiți și nu mai punem botul,
În inimă la noi găsi-vom antidotul,
Noi suntem puștii care la gât își legau cheia
Și știm că nu-i în lume alt virus ca ideea.
Voi, 𝗣ă𝗽𝘂ș𝗮𝗿𝗶 𝗮𝗶 𝗟𝘂𝗺𝗶𝗶, ce vă visați eroi,
Cu inimi încălțate și pline de noroi,
Cu sufletul murdar și 𝗮𝗿𝗳𝗲 de stăpâni,
Veniți și ne-nvățați să ne spălăm pe mâini ?!?
Ferit de ochii lumii m-așez acum cuminte
Și grațios încerc să ambalez cuvinte,
Aștept cu nerăbdare să treac-această boală,
Cum un copil așteaptă întâia zi de școală.
Foto: Facebook Unu Obraznic
Autor-Colaborator: Unu Obraznic