Care mai e însemnătatea unei sărbători reale de Paște, când merge și cu repetiție?
În noaptea dintre 26 și 27 Mai, credincioșii de la Constanța au fost chemați de către Arhiepiscopia Tomisului să primească lumină și să sărbătorească Noaptea Învierii.
Care ar mai fi valoarea unei astfel de sărbători, care este programată odată pe an de către Biserică, dacă se poate reprograma după bunul plac al clericilor, fără să respecte orânduirea Bisericii Ortodoxe?
Biserica Ortodoxă Română nu și-a asumat acest demers al Arhiepiscopiei Tomisului, precizând că ¨adevărata Slujbă a Învierii Domnului a avut loc în acest an¨, iar decizia luată de către Arhiepiscopia Tomisului, în privința efectuării unei slujbe de înviere, a fost ¨luată exclusiv în virtutea principiului autonomiei eparhiale și asumată integral doar de ierarh și de acest for bisericesc local¨.
“Aşa cum prevede Cartea de slujbă, va fi odovania Învierii, adică sfârşitul sărbătorii Învierii, care este oarecum asemănătoare în conţinut ca slujba Învierii, la care adăugăm doar chemarea de a veni să ia Lumină pentru credincioşii care doresc şi nu au avut posibilitatea în noaptea de Paşti. Mulţi credincioşi au avut această tristeţe sufletească, faptul că nu au putut săvină la biserică, să se bucure de comuniunea cu ceilalţi, plus spovedania şi împărtăşania care perioada stării de urgenţă a fost ceva mai dificilă”
a declarat purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Tomisului, Eugen Tănăsescu, specificând că ritualul nu e identic cu cel de la slujba de Înviere.
Conform Digi24, la evenimentul de la Catedrala Episcopală din Constanța, au participat peste 500 de persoane, de toate vârstele, mulți dintre ei fără a păstra distanța și fără a purta mască.
Chestionat de jurnaliști despre faptul că oamenii nu respectă distanța, Arhiepiscopul Tomisului a declarat ca ¨oamenii nu vor păți nimic¨. El a mai declarat că nu mai poate amâna credincioșii, cu toate că împărtășania este interzisă în această perioadă.
Cu astfel de decizii, fără a se gândi la oameni, Biserica Ortodoxa Română, arată cât de multă importanță acordă credincioșilor, supunându-i la riscuri inutile.