Serialul de excepție a lui Paolo Sorrentino, Tânărul papă este o capodoperă artistică de necontestat, prin experiențele vizuale trăite de a lungul serialului, care ar fi poate mai potrivite pentru un film decât pentru un serial de 10 episoade, costurile fiind mult mai mari pentru ultimul. Cu toate acestea, Sorrentino a reușit să mențină aceeași calitate pe toată durata serialului și totuși nu mulți vorbesc despre acesta, mai ales luând în considerare faptul că distribuția este la fel de impresionantă, ca imaginile vizuale.

Povestea se învârte în jurul protagonistului, Lenny Belardo, jucat de către Jude Law, care a fost părăsit la un orfelinat de mic copil și a fost crescut de către măicuțe, astfel ajungând să ia drumul preoției, ajungând la incipitul poveștii noastre unde Lenny devine cel mai tânăr papă ales vreodată. Serialul contemplează asupra multor probleme actuale, atât din viața privată a oameni cât și din viața politică, dar mai ales asupra religiei, spiritualității și a bisericii ca instituție și chiar și asupra lui Dumnezeu, pe care Biserica trebuie sa slujească.

Tânărul papă, conține multe concepte care pot fi controversate, însă nu se pune problema că este de fapt foarte bine înrădăcinată în realitate, iar noul papă, deși extrem și foarte tradiționalist, este chiar iubit și respectat de către oamenii din afara bisericii. Fiind tânăr la un moment dat ne dam seama, că nici chiar papa nu este lipsit de frământarea interioară asupra întrebărilor de tipul: exista

Dumnezeu? Dumnezeu mă iubește? Mă vede oare? Astfel de întrebări îl macină pe tânărul papă, care într-un final ajunge singur la concluzia ca el este a tot puternicul, el ține în mână frâiele vieții sale și nu îi pasă de regulile impuse fie de către Dumnezeu sau de către Biserică, astfel dându-și seama că el vrea o reformă totală în instituția, pe care îl conduce.

Tânărul papă este un serial impresionant, plin de sarcasm, filozofie, cultură creștină și tulburări interioare, prin care nu numai protagonistul trebuie să treacă, ci și toți ceilalți din jurul lui, totul în timp ce toți îl caută pe Dumnezeu, într-un fel sau altul. Muzica  este de multe ori folosită ca un contrast în timpul serialului, acesta nu face altceva decât să accentueze sarcasmul, sau comedia, care se poate regăsi în poveste, folosind de multe ori muzica electronică, să zicem modernă, comparativ cu conceptele tradiționale expuse în serial, astfel dându-i un iz de autenticitate, totul datorită geniului lui Sorrentino.